31 iulie 1914 - Europa se apropie de primul război
31 iulie 1914 - este asasinat Jean Jaures
24 martie 1919 începe procesul lui Raoul Villain, asasinul lui Jean Jaures, încheiat după 5 zile
 
 
Este 31 iulie 1914. Europa se apropie de primul război. Unul dintre ziariştii care luptă din răsputeri pentru împiedicarea războiului este Jean Jaures, un socialist convins, deputat şi director al unui ziar. Pentru poziţia sa, el este criticat în majoritatea ziarelor şi este calificat drept trădător, spion german, vândut. Charles Paguy, în ziarul „La Sociale", scria: „de cum se va declara războiul, primul lucru pe care-l vom face va fi să-l împuşcăm pe Jaures. N-o să-i lăsăm în urma noastră pe aceşti trădători", iar Urbain Gobier: „în ajunul războiului, generalul care ar comanda la patru soldaţi şi un caporal să-l pună la zid pe cetăţeanul Jaures şi sa-i administreze pe loc plumbul care-i lipseşte din creier, şi-ar îndeplini datoria cea mai elementară". 

Instigat de astfel de articole, tânărul Raoul Villain ia o hotărâre decisivă. Raoul Villain are 29 de ani şi când e şi patriotism se lansează în mari discursuri înflăcărate. El decide ca ziua de 31 iulie 1914 să fie ziua în care va fi ucis primul trădător. Îl va urmări pe Jean Jaures şi, în restaurantul „Cafe du Croissant", va desci cartuşe din pistolul său. Va fi arestat în momentul imediat următor asasinatului, dar va fi judecat după război. La data de 24 martie 1919 începe procesul lui Raoul Villain, asasinul lui Jean Jaures, încheiat după 5 zile. Raoul Villain este achitat, considerându-se că fapta a fost comisă fără premeditare. 

Autorul asasinatului, Raoul Villain este arestat la faţa locului, fiind prins în flagrant delict. La percheziţia corporală efectuată asupra asasinului se constată prezenţa două pistoale.
Villain a fost prins în flagrant delict. El nu şi-a negat niciodată fapta pe care  nu a regretat-o niciodată. Cu toate acestea, tribunalul a hotărât achitarea lui. Mai mult decât atât, doamna Jaures, soţia victimei, constituită ca parte civilă în acest proces, este condamnată la plata cheltuielilor de judecată. Este o altă dovadă a implicării politicului în justiţie.