Lect. univ. dr. Tiberiu Pavelescu
Lect. univ. dr. Gabriel Moinescu


Teoria serviciului public a ocupat mult timp un loc central în dreptul administrativ şi aceasta pentru că autori eminenţi au considerat că noţiunea de serviciu public poate influenţa în acelaşi timp câmpul de aplicare a dreptului administrativ.

Nevoile omului sunt numeroase şi variate: am putea spune că ele cresc în funcţie de nivelul de dezvoltare al unei societăţi şi gradul de cultură al fiecărui om. Varietatea şi dezvoltarea serviciilor publice au fost favorizate de progresul tehnic care a determinat noi trebuinţe pentru populaţie, trebuinţe pe care puterea publică a fost tentată să le satisfacă din motive de interes general.

Serviciile publice constituie o parte importantă din viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi, dezvoltarea lor având o influenţă directă asupra nivelului de trai al populaţiei. În mod cert serviciile publice sunt organizate pentru a satisface nevoile oamenilor; la originea oricărui serviciu public se găseşte o nevoie recunoscută de colectivitate pe care iniţiativa privată nu o satisface, nevoie care poate fi legată şi de garantarea libertăţilor fundamentale. Dacă privim în urmă regăsim în serviciile publice preocupările cotidiene care au marcat anumite necesităţi, cum ar fi : nevoia de electricitate, de apă curentă, de gaz, de transport etc.

Responsabilitatea unei autorităţi publice naţionale sau locale, în legătură cu un serviciu public este aceea de a defini misiunile serviciului public, de a stabili în ce condiţii trebuie prestat şi de a controla. În acest scop se intervine în două modalităţi: unele măsuri au un caracter de poliţie în sens larg (menţinerea ordinii publice) iar altele vizează protecţia mediului înconjurător, igiena sau securitatea. Este vorba de definirea regulilor care se impun persoanelor însărcinate cu activităţile respective, precum şi de luarea măsurilor pentru ca aceste reguli să fie respectate printr-o acţiune de poliţie.

A doua categorie de intervenţii priveşte organizarea serviciilor publice, definirea prestaţiei şi se află în sarcina unei autorităţi publice care va decide dacă prestaţia trebuie să se îndeplinească misiunea de serviciu public şi va fixa obligaţiile în legătură cu această misiune. Pentru aceasta, autoritatea  organizatoare poate să asigure singură prestarea serviciului (în regie) sau cel mai adesea desemnează un prestator care poate avea un statut public sau privat, pentru o durată determinată sau nedeterminată.

articolul integral poate fi vizualizat apasand aici