de Lector univ. dr. ŞTEFAN ŢARCĂ

1. Istoricul teoriilor privind utilizarea cursurilor de apă internaţionale

De-a lungul istoriei, statele şi-au exercitat suveranitatea absolută în privinţa utilizării cursurilor de apă ca şi asupra celorlalte resurse naturale situate pe teritoriul naţional, fără a lua în considerare efectele implicate de această exploatare asupra statelor vecine. Transpus în termeni juridici, acest fapt s-a concretizat în aşa-numitul „Principiu al suveranităţii teritoriale absolute”, cunoscut astăzi şi ca Doctrina Harmon.

În 1895, Harmon, procuror general al Statelor Unite ale Americii introducea ideea suveranităţii absolute în cazul concret al unei dispute dintre SUA şi Mexic privind poluarea fluviului Rio Grande. Conform principiului formulat de Harmon, un stat din amonte putea utiliza în mod nelimitat potenţialul fluviului pe teritoriul naţional, independent de consecinţele pe care această utilizare le producea statelor din aval Principiul nu s-a bucurat de recunoaştere şi apreciere internaţională datorită modului deosebit de îngust de abordare şi soluţionare a intereselor contradictorii ale statelor ce împart împreună o resursă naturală. Astăzi această teorie (unii specialişti nu o recunosc ca principiu de drept) este apreciată drept anacronică şi subiectivistă.

O teorie complet diferită faţă de doctrina Harmon, dar tot atât de limitată în ce priveşte utilizarea şi alocarea resurselor de apă internaţionale între statele riverane, este cunoscută ca „Principiul avantajului primului utilizator” (sau al utilizatorului iniţial). Specific acestui principiu este faptul că el nu ţine cont de interesele statelor din amonte sau din aval, ci de interesele primului stat utilizator al resursei de apă, indiferent de poziţia acestuia. Mai mult decât atât, principiul apără interesele acestui prim utilizator faţă de orice altă utilizare ulterioară, indiferent de natura şi importanţa celorlalte utilizări. Principiul discriminează în mod evident statele ce nu au capacitatea de a exploata cursul de apă la momentul iniţial, indiferent dacă această incapacitate se datorează dificultăţilor de ordin economic, nevoii de planificare raţională a posibilelor utilizări sau din considerente de protecţie ecologică. Deşi principiul şi-a găsit o oarecare aplicare în vestul Statelor Unite ale Americii (în alocarea resurselor de apa între statele americane), pe plan internaţional s-a bucurat de foarte puţină recunoaştere şi susţinere.

Un alt principiu introdus în legătură cu utilizarea cursurilor de apă internaţionale este cel al "integrităţii teritoriale absolute". Specificul acestui principiu constă în recunoaşterea dreptului absolut al statelor din aval de a beneficia de un debit continuu al cursului de apă, indiferent de utilizările sau de priorităţile în utilizare ale statelor din amonte. Situată la polul opus faţă de principiile anterioare, această teorie limitează nejustificat drepturile de utilizare ale statelor din amonte utilizând drept argument afectarea drepturilor de utilizare ale statelor din aval. Principiul s-a bucurat de puţin sprijin la nivel internaţional datorită caracterului său inechitabil şi preferenţial faţă de statele din aval. În plus, principiul nu instituie o obligaţie de compensare pentru statele din amonte pentru pagubele suferite prin neutilizare şi asigurare a unui debit normal al cursului de apă.

Drept consecinţă, principiul a fost invocat numai în cazurile în care continuitatea cursurilor de apă a fost apreciată drept vitală pentru existenţa statelor din aval.

..........................................................................................................................................