de Asistent universitar drd. Cătălin-Dan Vasile

I. Noţiunea de jurisdicţie a muncii

Prin noţiunea de jurisdicţie a muncii se înţelege în sens larg, totalitatea normelor legale care au ca obiect organizarea şi funcţionarea organelor competente să procedeze la soluţionarea conflictelor de muncă şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali precum şi a regulilor procedurale ce urmează să fie respectate în acti­vi­tatea acestor organe. Premisele organizării jurisdicţiei muncii, ca o jurisdicţie specială, se află în particularităţile raportului juridic de muncă şi în considerarea acestor parti­cu­larităţi, ea îndeplineşte o funcţie de protecţie, ca şi normele de drept al muncii.

Organizarea şi funcţionarea jurisdicţiei muncii reflectă unele particularităţi şi înte­meiază în acelaşi timp pe principiile generale ale activităţii de judecată. Aceste principii reprezintă de fapt cele mai generale şi esenţiale reguli care guvernează întreaga activitate de soluţionare a conflictelor de muncă şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali.

Pornind de la dispoziţiile constituţionale, ale legii de organizare judiciară şi cele ale Codului muncii, principiile specifice jurisdicţiei muncii sunt următoarele: soluţionarea în primă instanţă a conflictelor de muncă şi asigurări sociale de către tribunale specializate; apropierea judecăţii de locul de muncă; participarea asistenţilor judiciari la soluţionarea în fond a cauzelor; sesizarea organelor de jurisdicţie a muncii se face doar de partea interesată şi nu din oficiu; accesibilitatea – prin înlăturarea sau reducerea cheltuielilor pe care le implică soluţionarea conflictelor de muncă; soluţionarea, în primul rând şi pe cât posibil, pe cale amiabilă a litigiilor de muncă; celeritatea soluţionării litigiilor de muncă şi a aplicării hotărârilor privind aceste litigii. Aşadar, putem afirma, că prin intermediul regulilor de competenţă jurisdicţională se realizează o delimitare a atribuţiilor concrete ale instanţelor judecătoreşti. O atare delimitare de atribuţii se reali­zează în cadrul celor două forme ale competenţei jurisdicţionale: competenţa materială sau de atribuţiune şi competenţa teritorială6. Competenţa materială în conflictele de muncă este reglementată de prevederile art. 284 alin. 1 din Codul muncii care prevăd: „Jude­carea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă”.

...........................................................................................................................................