de Lect. univ. dr. Ştefan Mihăilă, Asist. univ. drd. Dan Joandrea-Moga

I. Asigurările mutuale. Concept, evoluţie, necesitate

În procesul de exploatare a navelor maritime şi fluviale, acestea pot suferi diverse pagube, pentru acoperirea cărora armatorii apelează la asigurarea casco. La rândul lor, aceste nave pot provoca pagube altora, ceea ce angajează răspunderea armatorilor care trebuie să despăgubească pe cei păgubiţi şi vătămaţi sau să suporte amenzi, penalităţi, etc. Totodată, exploatarea navelor, prin complexitatea ei, generează arma­torului pe lângă daunele acoperite de poliţele casco, şi o serie de răspunderi faţă de terţe persoane, armatorul fiind pus în situaţia de a plăti cu titlu de despăgubiri civile daunele produse, uneori impuse de legislaţia în vigoare sau de obligaţiile sale contractuale.

Astfel, asigurările mutuale trebuie privite separat de asigurările de răspundere civilă, întrucât nu sunt o parte a acestora ci le includ, fiind necesare în virtutea faptului că dau armatorului posibilitatea de a se asigura într-un mod diferit faţă de asigurările tradiţionale după cum vom vedea pe parcursul studiului nostru.

Primele asigurări mutuale îşi găsesc originea în micile cluburi de asigurări pentru navă care au fost formate de proprietarii de nave britanici în secolul al XVIII-lea. Ele sunt practic ascendenţii îndepărtaţi ale Cluburilor P&I (Protection and Indemnity, adică club de protecţie şi indemnizaţie) de astăzi. De fapt, în 1720 au fost admise doar două companii: Royal Exchange Assurance şi London Assurance care să desfăşoare această activitate. Aceste cluburi urmăreau să-şi împartă unul celuilalt riscurile cu privire la navă pe baze mutuale, fiecare fiind în acelaşi timp asigurat şi asigurător al celuilalt, caracteristică de bază şi a Cluburilor P&I de astăzi.

În 1745 Marine Insurance Act i-a prevenit pe armatori pentru a se asigura împotriva răspunderii lor pentru sumele care depăşeau valoarea navelor. Totodată, în 1836 Curtea a stabilit că un armator nu poate pretinde de la asigurătorul navei pagubele apărute în urma coliziunii.

În consecinţă, la începutul secolului al XIX-lea Cluburile asigurătorilor de nave au intrat într-o perioadă de declin favorizată şi de monopolul asigurărilor casco ce exista pe piaţa londoneză la acel moment.

În acest context, armatorii au căutat o formă prin care să atenueze pagubele astfel produse, înfiinţând în urmă cu un secol şi jumătate prima asociaţie de asigurare mutuală a armatorilor (1855) denumită Club P&I, în care riscurile legate de răspunderea arma­torului fac parte din „protecţie” iar cele care rezultă din exploatarea navei fac parte din „indemnizaţie”.

Totodată, renaşterea Cluburilor de Protecţie şi Indemnizaţie s-a realizat datorită creşterii preocupării armatorilor pentru protecţia lor împotriva răspunderii civile şi a faptului că echipajele cereau tot mai des de la angajatorii lor să li se plătească compensaţii pentru vătămările corporale suferite în timpul serviciului pe mare, dar şi riscurile legate de moartea sau rănirea membrilor echipajului pentru care nu exista nici o asigurare la un preţ rezonabil.

...........................................................................................................................................