de Prof.univ.dr. ALEXANDRU ŢICLEA

1. Preliminarii

Legea nr. 188/19991 este lacunară în ceea ce priveşte reglementarea competenţei soluţionării litigiilor de muncă dintre funcţionarii publici şi instituţiile sau autorităţile publice cu care ei se află în raporturi de serviciu.
Din acest motiv, în literatura juridică s-au exprimat opinii divergente, iar jurisprudenţa este oscilantă.
În considerarea importanţei deosebite a problemei supuse discuţiei, în cele ce urmează vom prezenta punctele de vedere exprimate făcând, totodată, propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei.

2. Conflicte de muncă şi litigii de muncă

Apreciem că în demersul nostru, trebuie clarificată, mai întâi, terminologia „conflicte de muncă” – „litigii de muncă”.

Un prestigios autor foloseşte noţiunea „conflicte de drepturi” pentru a desemna acele conflicte care apar între funcţionarii publici şi autoritatea (instituţia) publică unde îşi desfăşoară activitatea.
Asemănător, este utilizată noţiunea de conflicte de muncă privind modificarea raportului de serviciu al unui funcţionar public.

Într-o altă opinie, se manifestă serioase rezerve faţă de folosirea sintagmei „con­flicte de muncă” pentru desemnarea cauzelor litigioase dintre funcţionarii publici şi auto­rităţile şi instituţiile publice, din moment ce art. 92 din Legea nr. 188/1999 le denumeşte „litigii de muncă”.
Aşadar, pe când unii autori utilizează, în cazul funcţionarilor, terminologia „conflicte de muncă” („de drepturi”), alţii o consideră adecvată pe cea de „litigii de muncă”.

Spre deosebire de Codul muncii anterior (din 1972), Codul muncii actual (din 2003), ca şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă5, consacră sintagma „conflicte de muncă” (de interese şi de drepturi, după caz).

Conform art. 3 din Legea nr. 168/1999, „conflictele dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă”.

Asemănător, potrivit art. 248 din Codul muncii, „conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă” (alin. 1).

Conflictele de interese sunt neînţelegerile legate de negocierea contractelor colective de muncă (alin. 2), iar conflictele de drepturi au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii ale salariaţilor (alin. 3).

Prin urmare, conflictele de muncă sunt reglementate de legiuitor ca derivând din contractele de muncă (individuale şi colective), ele privindu-i pe salariaţi, nu şi pe funcţionarii publici. În cazul acestora din urmă terminologia legală este cea de „litigii de muncă” (art. 92 din Legea nr. 188/1999).

..........................................................................................................................................