de Asist.univ.drd. IONEL TIBERIU

1. Consideraţii preliminare privind mandatul european de arestare şi predare.

Amploarea fenomenului criminalităţii transnaţionale, evidenţiată prin apariţia unor noi forme complexe de manifestare a acestuia, face ca acquis-ul în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală să se afle într-o continuă evoluţie, prin adoptarea unor măsuri şi crearea instrumentelor necesare combaterii prompte şi eficiente a acestui flagel.

Având în vedere perspectiva aderării, România caută să-şi armonizeze legile în materia extrădării, cu prevederile noilor instrumente ale Uniunii Europene, printre care menţionăm: Convenţia privind procedurile simplificate de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene din 10.03.19951, Convenţia de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene din 27.09.19962, Convenţia Uniunii Europene privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală din 29.05.2000 şi Decizia Cadru a Consiliului din 13 Iunie 2002 privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între Statele Membre.

Dintre aceste instrumente enumerate, Decizia Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între Statele Membre reprezintă cea mai promptă măsură şi cea mai categorică reacţie faţă de amploarea fenomenului infracţional.

Prin această decizie s-a materializat hotărârea luată în cadrul Consiliului European de la Tampere din 15 şi 16.10.1999 ca, între statele Uniunii Europene, să se înlocuiască procedura formală de extrădare cu o procedură simplificată.

Mandatul de arestare european prevăzut în aceasta decizie-cadru este prima măsură concretă în domeniul dreptului penal, care implementează principiul recunoaşterii reciproce, la care Consiliul Europei s-a referit ca fiind primordial în cooperarea judiciară.

Aşa cum se arată în preambulul deciziei-cadru „obiectivul fixat pentru Uniune de a deveni o zonă a libertăţii, securităţii şi justiţiei conduce la abolirea extrădării între Statele Membre şi înlocuirea acesteia cu un sistem de cedare între autorităţile judiciare”. 

..........................................................................................................................................