Intotdeauna gasesti usor ceea ce nu cauti. Iar ceea ce cauti gasesti abia in ultimul loc in care poti cauta.
de Lector univ.dr. OCTAVIAN FLORICEL Universitatea „Valahia Târgovişte”
Construcţia unei Europe unite datează deja de jumătate de secol, căci în curând se va sărbători trecerea a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma. La început, acest proces istoric şi politic şi-a propus doar să apropie economiile naţionale şi să creeze o piaţă comună. Pe măsură ce părţile s-au distanţat treptat de conceptul supranaţional, accentul s-a deplasat pe rolul şi poziţia statelor membre în cadrul Comunităţii Europene (care s-a transformat între timp în Uniunea Europeană) şi pe efectele participării lor la această instituţie. În cadrul cestui studiu, vor fi analizate două componente vitale ale acestor state membre, şi anume administraţia publică şi serviciile de interes general sau publice.
În timpul primei faze, care s-a derulat între 1960 şi 1970, aceste două domenii au fost foarte puţin afectate de construcţia europeană. În vreme ce administraţia publică a fost exclusă de la aplicarea prevederilor art. 48 (acum art. 39) privind libera circulaţie a forţei de muncă, conform paragrafului 4 al acestui articol, serviciile de interes general sau public au rămas practic neatinse de politicile comunitare, care s-au rezumat la înfiinţarea unei pieţe unice pentru mărfuri, funcţionând în strictă concordanţă cu regulile privind concurenţa cuprinse în Tratatul de la Roma.
În administraţia publică, procesul de europenizare s-a extins datorită anumitor consecinţe ale principiului liberei circulaţii a forţei de muncă şi efectelor dialogului social european.
În tratat s-a făcut referire la servicii de interes economic general încă de la început şi, după o perioadă iniţială de incertitudine, urmată de dezbaterea problemei, s-a trecut la faza de legiferare. În cazul administraţiei publice, care până în prezent a rămas o zonă supusă strict suveranităţii naţionale, nu se poate vorbi de politici europene, întrucât comunitatea nu are nici un fel de competenţă în acest domeniu. Acesta este miezul problemei care va fi ridicată de noul art. III-285 din proiectul Tratatului Constituţional.
Unii consideră că, din punct de vedere legal, integrarea europeană nu are nimic de-a face cu serviciul public sau cu legea serviciului public, în timp ce în practică, aceasta are legături foarte strânse cu administraţia publică. Pentru înţelegerea acestei relaţii tensionate (şi confuze) trebuie diferenţiat între nuanţele conceptului de „administraţie publică”. Uniunea Europeană nu este în poziţia de a dicta legea care reglementează serviciile civile individuale, dar asta nu înseamnă că integrarea europeană nu are nici un efect asupra serviciilor publice naţionale, care sunt din ce în ce mai puternic influenţate de procesul de integrare.
Se evidenţiază trei aspecte clare: mai întâi, europenizarea principiilor, deoarece Uniunea Europeană este mai presus de toate un spaţiu definit de drepturi şi libertăţi; în al doilea rând, europenizarea carierelor, în sensul că uniunea reprezintă un spaţiu al libertăţii de mişcare şi al mobilităţii; şi, în sfârşit, europenizarea condiţiilor de lucru, dat fiind faptul că uniunea se străduieşte să elaboreze standarde comune, mai ales prin intermediul dialogului social. Cu toate acestea, cele trei procese enumerate mai sus se desfăşoară în contexte naţionale extrem de variate. Cu alte cuvinte, sistemele serviciului public sunt foarte diferite, la fel ca şi definiţia funcţionarului public, într-un sens teoretic. Având în vedere structura şi scopul serviciului public în cadrul statelor membre, se poate face o delimitare globală între sistemele tradiţionale bazate pe carieră şi cele care privesc funcţia publică la fel ca oricare altă slujbă. Dintre statele Uniunii Europene, Suedia, Olanda, Marea Britanie, Italia, Estonia şi Finlanda se încadrează în modelul tradiţional al „slujbei”, în timp ce Franţa, Germania şi Spania aplică modelul „carierei”. La modul general, toate statele membre se regăsesc undeva între aceste două extreme.
............................................................................................................................................